Cioburi de sticlă, cioburi din mine

      Cioburi de sticlă, cioburi din mine                  

Mi-am croit pe drum cărarea, ca să urc pe înalte piscuri,

Să mă înalţ mai sus de lume spre frumoase ascunzişuri,

Ca să văd ce e viaţa, şi măreaţa ei splendoare

Cu lumină din lumină, să îmi fac o lumânare,

Am urcat cu greu pe cale, eu mereu am mers înainte

Ma-m târât ca şi un şarpe, spre eternele tărâmuri

Când lovit de pietre multe, oboseam căzut pe cale

Ridicam a mea povară, şi mergeam mereu înainte

Nu ştiam ce e durerea, şi nici foamea sau nesomnul

Alergam tot înainte ca să îmi iau în mană tronul

Eu înebunit de aur, de frumos şi apogeu

Am uitat încet, încet de măreţul  Dumnezeu...

Goana mi-a orbit privirea, şi pleoapele sa-u scurs

Pe o stancă de granit, într-o seară spre apus

Ochii nu vedeau lumina, nici soare, nici cer

Doar o ceaţă de întuneric, şi un nepatruns mister.

Am alunecat în groapă, am cazut atât de jos

Eu eram un om pe moarte, şi strigam după ajutor

Nimeni nu era să audă, geamatul ce îl scoteam

În nebuna agonie,  eu am adormit bustean...

Am visat  că viaţa mi se scurge fară rost

Că pierd totul într-o clipă, ce era şi ce n-a fost

Şi că am alergat degeaba, tot mereu ca şi un prost

Spre nimicuri efemere fară viaţă fară rost.   

Ma-m trezit cu capu-n sânge, şi cu mâinele gramadă

Haine rupte, oase rupte pline de noroi, şi moarte

Dar ceva trăia în mine, inima ce se  nu se pierde

Şi bătea cu întristare când încet si când mai tare

Viaţă, asta îmi doream, să traiesc şi să iubesc

Şi să preţuiesc iertarea Dumnezeului ceresc

Am simţit o mână blândă ce mă mângâia pe creştet

Întunericul cel negru uite cum se risipeşte

Este El Isus cel veşnic, da chiar a venit la mine

El şi-a rupt din haina albă, şi mi-a şters capul de sânge

Mâna şi-a întins spre trupul slab şi stovit de cale

Şi iertare din iertare El atunci mi-a dăruit

Chiar atunci o bucurie sufletul mi-a copleşit

Şi simţeam cum zbor spre ceruri, spre înalt spre infint

Groapa în care eu căzusem se vedea în departare

Pleoapele mele scurse, chiar acum priveau spre soare

Da lumină din lumină eu atunci am primit

Am înteles că viaţa, fară El e un sfarşit

Dar cu El e fericire multă fară infinit

Viată din belsug şi pace ce la cruce am primit.

Amin.
                                                 

Victor Creţu 15.06.2012    (ora 4:00AM )

Jumătate lup, jumătate cerb.

Jumătate lup, jumătate cerb.

Ochii îmi plâng,  se scurg pe podea
Stau pe canapea, pe canapeaua mea,
Inima mea cântă ceva despre o lume nebună,

Tresar ca lovit, de un fulger tâmpit
Dezorientat, mă îndrept spre cuţit
Apuc încet cerbul rănit, care încă mai sulfă

Iar ostenit de muncă , trudit
Mă las pe podea, pe podeaua mea
Lângă mine lovit stă cerbul rănit, care încă mai sulfă

În mână cuţit, pe faţă stropit
De sângele cald a cerbului rănit,
Ca un lup rătacit, stau langă el ameţit

Încep să cânt apoi să plâng,
Mă umplu de sânge păcat şi osândă,
Mă scurg pe podea, încolţit de ceva

Mă duc în neant, spre o mare adâncă
Spre moarte… şi încă aud suflând, cu sânge stropind
Un cerb şi un lup parasit. 
                                                                          (Victor Creţu 10.10.2012)

Music is part of my life, it is in my spirit, in my  blood,  mind and  my heart...

Mesaj de la Isus...

Când încercarea vine, Eu stau lângă tine 
Și Te ridic din deznădejde,
Te ocrotesc cu ale mele brațe,
Te ajut  pun să mergi mereu  pe ape,
Te țin pe palme ca pe-un fiu,


Eu Te ajut să treci prin văile adânci
Și de mormane de gunoi și prin noroi,
Te pun în cinste ca pe un vas ales,
Dar tu ce-Mi dai pentru darul Meu ceresc?

Pâinea niciodată nu o cerșești,
Și casa iți este binecuvântată
De rodul mâinilor ceresti,
Dar tu ce-mi dai copile, ce îmi dai?

Cu batjocoră, ură și rușine,
Mă răstigești în fiecare zi
Și-Mi spui că Eu sunt vinovatul
Dar pentru ce? Doar toate ți le-am dat!

Din dragoste supremă, nesilit de nimeni,
Am murit pe-o cruce ca să fii iertat,
Și să primești a cerului splendoare
Dar tu copile ce mi-ai dat, ah, ce mi-ai dat?

Osânda este tot ce meritam?
Nu vreau să-Mi dai averi sau bogății,
Și nici palate să îmi  faci, Eu  n-am nevoie,
Îmi dai doar jertfe , dar pentru ce că sunt doar un gunoi...

Eu vreau un singur lucru de la tine,
Un singur lucru, mic dar prețios,
Să-Mi dai inima ta, de astazi, pe vecie,
Iar viața ta s-o lași în mâna Mea.

Copile drag, aceasta am vrut să-Ți spun,
Ce-ai fost, ce ești și ce poți fi,
Decide, este dreptul tău,
Alege viața veșnică sau moartea cu ale ei urmări.

Te-aștept cu drag să vii la Mine,
Vino chiar azi, nu întârzia,
Căci mâine, cine știe…poate
Ușa cerului se va încuia …

Cu drag Isus...

                                                                                         Victor Crețu  24.05.2012

New Life Concert

Concert New Life. Chisinau, Moldova

 Un  concert superb, împreună cu  cei de la New Life în colaborare cu Pumn de Țărână. Sperăm ca acest început să fie un pas bun și hotarat, în curând să apară urmatorul album. 

Mulțumim tuturor celor care ne-au susținut. 

Gânduri...

În viață unele lucruri  ar fi putut fi altfel, dar nu sunt pentru că omului îi este frică de risc, de ceva nou, de un nou început mai diferit de ceea ce a avut vre-o dată...comoditatea și obișnuința îl fac să piardă cele mai frumoase lucruri pe care ar fi putut să le aibă, sau să experimenteze frumosul...  Mă întreb, ce poți face cu o lumânare ? Poți să faci lumină în întuneric, poți să te încălzești sau poți să te arzi... o lumânare, doar una dar câte poți face cu ea... poți face lucruri extraordinare, dar dacă nu ești prudent poți să-ți faci rău... Ea este ceva de care ai nevoie. Dacă nu o aprinzi nu poți să știi ce poți face cu ea, de cele mai multe ori oamenii se gândesc că poate se ard,nu au curajul pentru a risca să o aprindă, au o frică care îi ține să facă acest lucru, nici nu se gândesc că dacă o aprind scapă de întunericul care îi împresoară, le taie din aripi, vise, aspirații...Pot primi căldura care o poate oferi... Curaj,  ai nevoie de o decizie... e timpul să schimbi ceva ca lucrurile din viața ta, să fie altfel... nu lăsa ca să treacă pe lângă tine cele mai frumoase lucruri, pe când tu să-ți trăiești viața în mediocritate, în obișnuință și comoditate cu frica de a începe de la capat ceva care nu cunoști...Nici nu știi ce pierzi... Știu că poți, avem nevoie de asta, tu și eu... NOI... nu ezita, mai ai puțin timp să declanșezi ceva care îți poate schimba viața.... Lasă lumina și căldura să-ți invadeze sufletul...                                                                                                                                                                                            Victor Crețu. 22.02.2012