Ochii
îmi plâng, se scurg pe podea
Stau pe canapea, pe canapeaua mea,
Inima mea cântă ceva despre o lume nebună,
Stau pe canapea, pe canapeaua mea,
Inima mea cântă ceva despre o lume nebună,
Tresar ca lovit, de un fulger tâmpit
Dezorientat, mă îndrept spre cuţit
Apuc încet cerbul rănit, care încă mai sulfă
Dezorientat, mă îndrept spre cuţit
Apuc încet cerbul rănit, care încă mai sulfă
Iar ostenit de muncă , trudit
Mă las pe podea, pe podeaua mea
Lângă mine lovit stă cerbul rănit, care încă mai sulfă
Mă las pe podea, pe podeaua mea
Lângă mine lovit stă cerbul rănit, care încă mai sulfă
În mână cuţit, pe faţă stropit
De sângele cald a cerbului rănit,
Ca un lup rătacit, stau langă el ameţit
De sângele cald a cerbului rănit,
Ca un lup rătacit, stau langă el ameţit
Încep să cânt apoi să plâng,
Mă umplu de sânge păcat şi osândă,
Mă scurg pe podea, încolţit de ceva
Mă umplu de sânge păcat şi osândă,
Mă scurg pe podea, încolţit de ceva
Mă duc în neant, spre o mare adâncă
Spre moarte… şi încă aud suflând, cu sânge stropind
Un cerb şi un lup parasit.
(Victor Creţu 10.10.2012)
Spre moarte… şi încă aud suflând, cu sânge stropind
Un cerb şi un lup parasit.
(Victor Creţu 10.10.2012)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu