Ne pierdem amândoi în trecuturi noi…
Dramatic trecut.
Vise au crescut în spini încolăcite;
Au încolţit seminţe de tăcere, în umbra unui pămînt uscat;
Văd un miraj, deschis cu ochi de cristal în rece şi alb;
Au încolţit seminţe de tăcere, în umbra unui pămînt uscat;
Văd un miraj, deschis cu ochi de cristal în rece şi alb;
Un gol, e trecut, şters , lăsat, un nor
de praf e aşezat;
Stau grămadă motolite, amintirile noastre…
Tu şi eu, iluzii lăsate speranţe uitate;
Aruncate, călcate de mii de picioare, care au trecut printre noi;
Ne-au despărţit, au lăsat numai gunoi, urme negre de noroi;
Ne-au făcut să ne urâm, au aţat în noi disperarea.
Apoi ne-au lăsat să înfruntam schimbarea, uitarea, adormirea…
Mă auzi ?
Te caut printre frunze, motolite şi ude;
Stau grămadă motolite, amintirile noastre…
Tu şi eu, iluzii lăsate speranţe uitate;
Aruncate, călcate de mii de picioare, care au trecut printre noi;
Ne-au despărţit, au lăsat numai gunoi, urme negre de noroi;
Ne-au făcut să ne urâm, au aţat în noi disperarea.
Apoi ne-au lăsat să înfruntam schimbarea, uitarea, adormirea…
Mă auzi ?
Te caut printre frunze, motolite şi ude;
Prin ploi, sunt plin de noroi de vină sunteţi voi;
Picioare care aţi fost între noi;
Picioare care aţi fost între noi;
Dramatic present…
Ne-au călcat dragostea au zdrobit tot ce am sădit
Am udat, am iubit, am trăit;
Dar acum au murit, noi ne-am rătăcit, nu-i drum înapoi,
Nu mai suntem noi…
Am udat, am iubit, am trăit;
Dar acum au murit, noi ne-am rătăcit, nu-i drum înapoi,
Nu mai suntem noi…
Nu mă recunoşti ? Acum sunt un bloc de granit, întunecat şi aiurit;
Tu, eşti o mare uitată, cu valuri ce spulberă durerea;
Îţi aud plânsul în noapte;
Cauţi şi tu ce-am pierdut amândoi…
Îţi aud plânsul în noapte;
Cauţi şi tu ce-am pierdut amândoi…
Dramatic sfârşit…
Eu Adam şi tu Eva, doi străini în marele
infant alergând după dragoste.
by VIctor Crețu Duminica- 21.10-2012 ( 18.25 pm)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu