luni, 16 mai 2011

Din suflet

Mă ierți tu copacule că-ți curm zilele,                       Căci flămând sunt de viață 
Și frigul mă îneacă iar iarna e grea,
Aud cum trosnește în mine
Durerea, durerea ce acum eu cu mâna ți-o fac.
Știi că o soartă e dată în sufletul meu pentru tine,
Dar nu pot, mă iartă,
Mi-e frig și mi-e sete de viață.
Eu vreau să trăiesc, te jertfește dar pentru mine,
Pentru o ființă de humă pe vechiul pământ,
Căci tu petrecuta-i pe mulți înspre moarte,
Dar azi pentru mine te rog ca să mori
Și trunchiul să-ți fie un bust de-ngropare,
În viața cea veche a lumii de azi.
Și azi de-ai muri se poate ca mâine, să crești din pămînt
Într-un corp nou și schimbat.
Plang... cruntul topor se înfige eu plîng...
O, iartă călăul de mine,
O, iartă călăul topor.
Victor Crețu 2008. 


Postări populare

Locul Potrivit... ma bucur ca intri aici pentru a citi si a cugeta la ceea ce am scris, daca esti inspirat si tu, scrie...nu lasa ca sa unele lucruri care pot incuraja pe cineva sau pot fi ceva frumos sa fie uitate, si sa ramana acolo doar in capul tau...