Mă ierți tu copacule că-ți curm zilele, Căci flămând sunt de viață
Și frigul mă îneacă iar iarna e grea,Aud cum trosnește în mine
Durerea, durerea ce acum eu cu mâna ți-o fac.
Știi că o soartă e dată în sufletul meu pentru tine,
Dar nu pot, mă iartă,
Mi-e frig și mi-e sete de viață.
Eu vreau să trăiesc, te jertfește dar pentru mine,
Pentru o ființă de humă pe vechiul pământ,
Căci tu petrecuta-i pe mulți înspre moarte,
Dar azi pentru mine te rog ca să mori
Și trunchiul să-ți fie un bust de-ngropare,
În viața cea veche a lumii de azi.
Și azi de-ai muri se poate ca mâine, să crești din pămînt
Într-un corp nou și schimbat.
Plang... cruntul topor se înfige eu plîng...
O, iartă călăul de mine,
O, iartă călăul topor.
Victor Crețu 2008.
:)...finally apare si blogul :)...felicitari pentru poezie...dar aveai mai multe:P...asa ca astept noua postare :P
RăspundețiȘtergeremerci... in curand apar mai multe :)
RăspundețiȘtergere