marți, 24 mai 2011

Umbre și Lumini



Când cred că viața-i o dilemă, 
Mă resemnez și mă gîndesc...
De unde atâta nebunie-n capul meu
Cred că-s zeu, și n-am nici timp nici loc, 
Dar vai! Eu mă înșel amarnic, văzând iluzia ca realitate.
Cînd ore-n șir eu mă gîndesc la viață, 
Eu vreau să mă trezesc din agonie. 
Dar  în zadar, că viața e deșartă și  timpul râde de a mea știință
Și dintr-un zeu mă face vagabond, 
Un vagabond fă'r de timp și spațiu ,fără loc pe acest pământ.
Când mă întorc  privindumă-n  în oglinda-mi
Ce-am spart-o în urmă cu un an, 
Oglinda conștiinței cea curate în care eu atunci mă reflectam
Atunci când adevărul despre viață încercam al face pentru mine cunoscut, 

                                                   Ianuarie 2007

Victor Crețu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Postări populare

Locul Potrivit... ma bucur ca intri aici pentru a citi si a cugeta la ceea ce am scris, daca esti inspirat si tu, scrie...nu lasa ca sa unele lucruri care pot incuraja pe cineva sau pot fi ceva frumos sa fie uitate, si sa ramana acolo doar in capul tau...