Scrisoarea a 2-a (Scrisorile unui soldat pornit în război )

Scrisorile unui soldat pornit în război  Nr 2.

…Adorm cu puşca în mână ca un soldat nedemn de postul care îl are, adorm şi visez că sunt acasă… Dar când mă trezesc îmi dau seama că nu am pornit de nicăieri am fost mereu aici, în război am crescut aici m-am născut într-o zi de vară. Atunci când nu aveau apă să mă spele haine ca să mă îmbrace, nici mâncare cu care să îmi aline  foamea… Totuşi am crescut pentru că am avut mereu dragoste, mană, bucurie, am vrut să lupt nu să cedez. 

De mic am învăţat că pentru a ajunge SUS trebuie să învăţ să sar. Apoi am învăţat ce este SUS şi cât efort trebuie să depui pentru a ajunge acolo. Am învăţat despre păsări,aşa  am început să caut de mic metode pentru a zbura.

Când eram mic am mers în pădure, acolo am văzut un pui de lup care lupta împotriva unui mistreţ, care  încerca să îl spintece cu colţii lui. Mi-am zis un pui împotriva unui mostru? Atunci am învăţat că trebuie să lupt, l-am văzut ne înfricat şi am învăţat că trebuie să fiu curajos, am văzut că nu cedează,  am învăţat că atâta timp cât lupţi eşti un învingător în devenire. L-am văzut în sânge neînfrânt , am atunci învăţat că rănile nu dor mai mult decât înfrângerea, rănile după o bătălie câștigată pot rămâne cicatrici de care poţi fi mândru. 
Avem atâtea de învăţat într-o viaţă de om, vrem uneori să fim soldaţi peste noapte. E bine să visăm căci aşa ne cresc aripile şi speranţele unui succes, dar trebuie ca realitatea să ne fie un prieten apropiat, să fim conştienţi că un război poate fi câştigat atunci când acest vis îl punem în aplicare, atunci când îi dăm viaţă şi îl facem să crească ca un pui care va deveni în viitor un vultur. 

Atâtea putem învăţa doar dacă ne oprim câteva clipe să privim ceea ce vrea să ne spună natura şi ceea ce ne înconjoară, oamenii devin  pe zi ce trece tot  mai orbi, oamenii încep să alerge fără să stie unde şi pentru ce. Sunt total ne pregătiţi şi fără sorţ de izbândă. Ca să poţi câştiga un război trebuie să  înveţi chiar şi de la un pui, să poţi privi ca prin ochii unui vultur, să poţi fi atât de rapid ca şi un leopard, puternic ca un leu , isteţ ca un şarpe, blând ca un miel, curat ca un porumbel înţelept ca şi un câine, să ai răbdarea să priveşti un melc care urcă pe scoarţa unui copac…

 Învaţă că tot ce există poate fi ajutorul tău pentru a deveni un soldat mareţ... 

Victor Creţu. 05.05.2013

Scrisorile unui soldat pornit în război.

Scrisoarea 1. 

Treptat devin un pumn de pământ, mă transform în ţărână, mă întorc de unde am pornit…aici e sfârşit de cale sau început? Uneori simt că sunt făcut din piatră, mă simt tare rece şi gol.  Atunci când vine focul şi ploaia mă transform în praf , numai bun de aruncat la gunoi. Alteori mă simt de parcă aş fi din fier, cred că sunt oţel şi înfrunt cu plăcere greutăţile vieţii, ele nu există pentru mine, săgeţile nu mă doboară, dar mă simt greu şi atunci când vine focul mă topesc pentru a deveni altceva, ceva mai bun, mai tare, dar mai rece, cu timpul mă uzez, rămân în urmă. Câteodată vreau să fiu mană, să fiu binecuvântare pentru oamenii din jurul meu, să mă bucur când le văd surâsul pe faţa arsă de război şi durere, să fiu ceea ce ei îşi doresc să primească de la cineva … un cadou de bucurie şi prosperitate. Îmi dau seama că nu iubesc pe nimeni şi nimic… sunt sec, mai sec decât un pământ în arşiţa unei zile de vară, vreau să primesc mult, dar nu sunt gata să dau nimic din mine. Uneori vreau să cresc ca un copac şi să fac roade pentru urmaşii mei, să fiu o mică lumină care le luminează drumul, să am rădăcini până la al şapte-lea neam, vârful să fie mai sus decât vârfurile munţilor şi frunzele să fie umbra tuturor celor care vin să se odihnescă. Câteodată încerc să sar, sar mereu o zi întreagă până obosesc, vreau să văd oare cât pot să sar, cât de sus, care este limita…
…Apoi îmi aduc aminte că sunt pământ, dar care poate fi valorificat prin multă muncă şi ambiţie, transformat într-un pământ roditor, unul plin de dragoste, putere, lumină şi bucurie pentru cineva. Dar atunci când renunţ când viaţa mi se pare un joc ieftin sunt pământ de cimitir, bun de îngropat morţii... Care e valoarea ta, ce fel de pământ vrei să fii? Alege acum când eşti încă capabil să o faci, pentru că dacă continui să rămâi aşa, vei fi cel mai bun pământ pentru florile unui mormânt. Cât timp vrei să fii un suflet atât de departe de speraţă, ca un orb care nu mai vede lumina…ai nevoie de curaj să ieşi din întuneric.

...Marsăluiesc în noapte cu puşca în spate, sunt pornit la război. Zgomot de paşi, împletiţi cu noroi cu frunze moi,calc prin păduri tinere...

Victor Creţu. 06.02.2013